Ileana Vulpescu Arta conversaţiei Rainer Maria Rilke Cad frunzele, cad de departe, parcă s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate; cu gesturi de negare cad mereu. Şi cade-n nopţi adînci pămîntul greu de lîngă stele în singurătate. Noi toţi cădem. Mîna de...
More
Ileana Vulpescu Arta conversaţiei Rainer Maria Rilke Cad frunzele, cad de departe, parcă s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate; cu gesturi de negare cad mereu. Şi cade-n nopţi adînci pămîntul greu de lîngă stele în singurătate. Noi toţi cădem. Mîna de colo cade. Şi altele, şi toate, rînd pe rînd. Dar este Unul care ţine-n mînă căderea asta nesfîrşit de blînd. Alexandru Philippide [TOAMNĂ. „Ce vînăt amurg...” Prin vinete-amurguri, prin veştede ramuri, se-apropie toamna cu paşi arămii... Din vămile văzduhului toamna pornise tiptil printre frunze moarte, printre vrejuri şi printre crengi trosnitoare, vulpe tăcută măturînd pămîntul cu coada, păşind cu sunet înfundat de labe prudente, scrutînd orizontul cu ochi micşoraţi şi reflexivi, prospectînd atent împrejurimile ca un strateg încercat. Cu o săptămînă mai-nainte, pe Transfăgărăşan, din verdele-mbătrînit şi din rugină, din curcubeul de culori şi de transparenţe, vulpea — materializare a anotimpului — nu li se-arătase. Le ieşise-n cal
Less
