Clayton Emery Proscrişii CAPITOLUL 1 ELIZEBITH FUGEA, cădea, se căţăra, fugea şi cădea iar. Frunzele proaspăt căzute şi povârnişul înclinat erau înşelătoare sub tălpile netede ale încălţărilor. Rugurile de mure despuiate de frunze şi stejarii piperniciţi se...
More
Clayton Emery Proscrişii CAPITOLUL 1 ELIZEBITH FUGEA, cădea, se căţăra, fugea şi cădea iar. Frunzele proaspăt căzute şi povârnişul înclinat erau înşelătoare sub tălpile netede ale încălţărilor. Rugurile de mure despuiate de frunze şi stejarii piperniciţi se agăţau de ea, tăind şi rupând, înţepând-o de mii de ori pe faţă, pe mâini, pe gât. Fata alunecă încă o dată pe bolovănişul acoperit de frunze şi căzu, lovindu-şi genunchiul. Îngenunchie, strângând piciorul la piept şi plângând fără glas. Să laşi lacrimile să curgă însemna să- ţi uşurezi durerea, a genunchiului cel puţin. Ce era în inima ei era altceva. Bith era înaltă şi brună, zveltă şi gingaşă, cu părul curgând în valuri negre şi ochii aproape luminoşi. Purta un costum de culoare închisă, cu bluză şi pantaloni, iar pe deasupra, o pelerină albastru întunecat. În jurul taliei avea o centură lată, galbenă, care se potrivea de minune cu încălţările lucrate cu măiestrie. Catarama, ce avea forma unei feţe de diavol rânjind, şi o duzină
Less
