Autoportret Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că nimenea nu este mai trist şi mai uman. Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle Ca să-mi ascund noianul...
More
Autoportret Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că nimenea nu este mai trist şi mai uman. Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa? Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea. Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt! Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese. Cînd mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar Cu apa ce ia forma impusă de pahar Şi fumu-n care vîntul năluci ciudate ţese. Cu-o mînă ţin Coranul şi cupa cu cealaltă. Sunt cînd de partea legii, cînd muşc din fruct oprit. Aşa mă ştie zilnic cupola cea înaltă: Nici infidel cu totul, nici musulman smerit. Virtuţile să-mi numeri doar una câte una. Păcatele îmi iartă cu sutele, cu mia. Nici vântul nu-ţi aţâţ
Less
