O dragoste Dino Buzzati I La Milano, într-o dimineaţă de februarie a anului 1960, arhitectul Antonio Dorigo îi telefonă doamnei Ermelina. — Sunt Tonino, bună ziua, doam... — Dumneavoastră sunteţi? De când nu v-am mai văzut! Ce mai faceţi? — Mulţumesc, bine....
More
O dragoste Dino Buzzati I La Milano, într-o dimineaţă de februarie a anului 1960, arhitectul Antonio Dorigo îi telefonă doamnei Ermelina. — Sunt Tonino, bună ziua, doam... — Dumneavoastră sunteţi? De când nu v-am mai văzut! Ce mai faceţi? — Mulţumesc, bine. Ştiţi, am avut mult de lucru şi aşa... Spuneţi-mi, aş putea veni după-masă? — În după-masa asta? ... staţi să mă gândesc... la ce oră? — Nu ştiu. Pe la trei, trei şi jumătate... — De acord, la trei şi jumătate. — Ah, staţi puţin, doamnă... — Spuneţi, spuneţi... — Ultima dată... vă aduceţi aminte? ... pe scurt, stofa aceea, ca să fiu sincer, nu-mi prea plăcea, aş vrea... — Înţeleg. Din păcate, eu câteodată ... — Ceva mai modern, înţelegeţi? — Da, da. Dar vedeţi, aţi făcut bine că mi-aţi telefonat astăzi, e o ocazie... mă rog, o să vedeţi că veţi fi mulţumit. — Aş prefera o stofă neagră. — Neagră, neagră, ştiu, cum e cărbunele. — Mulţumesc. Atunci, pe curând. Puse receptorul în furcă. Era singur la birou, iar Gaetano Maronni, colegul
Less
