Feodor Sologub Demonul meschin „În vîlvătăi voiam să ardă acea cumplită vrăjitoare." I Slujba liturghiei duminicale se încheiase. Enoriaşii se împrăştiau pe la casele lor. Unii mai stăteau de vorbă zăbovind sub teii şi arţarii bătrâni din curtea bisericii...
More
Feodor Sologub Demonul meschin „În vîlvătăi voiam să ardă acea cumplită vrăjitoare." I Slujba liturghiei duminicale se încheiase. Enoriaşii se împrăştiau pe la casele lor. Unii mai stăteau de vorbă zăbovind sub teii şi arţarii bătrâni din curtea bisericii împrejmuită cu zid alb de piatră. Toţi erau îmbrăcaţi de sărbătoare şi schimbau între ei priviri blînde, pri-etenoase. Părea că în oraşul acesta oamenii trăiesc în pace şi bună înţelegere. Ba şi cu oarecare har de veselie. Dar toate astea nu erau decît o simplă părere. Profesorul de liceu Peredonov, în mijlocul unui grup de amici, pri-vindu-şi din cînd în cînd interlocutorii cu obişnuita-i căutătură pie-zişă a ochilor săi mici şi buhăiţi dindărătul ochelarilor în ramă de aur, stăruia cu o convingere sumbră : — E limpede ca ziua. Dacă însăşi prinţesa Volceanskaia i-a făgădu-it Varei să pună o vorbă. E absolut sigur, ce mai! Să te ia de nevastă, zice, şi-i scot imediat numirea într-un post de inspector. — Cum poţi tu să te însori cu Var
Less
