JOHN BRUNNER SĂ PRINZI O STEA CĂZĂTOARE 1 Înfiorat de teama că acel capriciu care-l făcuse pe bărbatul cu veşmânt auriu să-i accepte invitaţia precipitata s-ar putea risipi, în ciuda dispreţului său afişat pentru lucrurile ţinând de prezent, Creohan îşi...
More
JOHN BRUNNER SĂ PRINZI O STEA CĂZĂTOARE 1 Înfiorat de teama că acel capriciu care-l făcuse pe bărbatul cu veşmânt auriu să-i accepte invitaţia precipitata s-ar putea risipi, în ciuda dispreţului său afişat pentru lucrurile ţinând de prezent, Creohan îşi blestemă în gând intrarea casei, care, spre a le îngădui să pătrundă, se deschidea cu atâta încetineala. În felul cum se retrăgea palisada de protecţie, cu spini otrăviţi, se vădea o anume şovăială posacă, ca şi când clădirea ar fi început să se ramolească. Ori poate că doar groaza din mintea lui, crescută din secretul acela numai de el ştiut, făcea ca secundele să-i pară ore, iar minutele să aibă gustul veşniciei. Atunci când deschizătura fu destul de largă încât să poată intra, îşi apucă însoţitorul de braţ şi-l zori să treacă. Bărbatul în auriu se împotrivi instinctiv; nimeni nu putea atinge un nobil înveşmântat în auriu al Imperiului Lymarian fără să simtă muşcătura aspră a unui pumnal bătut în pietre preţioase, de felul aceluia pe
Less
