De câțiva ani buni urmăresc cu mare interes lirica feminină de azi și
pot spune că unele poeme m-au surprins și m-au încântat într-un mod
deosebit. Chiar dacă poeziile nu se încadrează în tiparele vehiculate de
critici, versurile scrise de Ioana Bocicu...
More
De câțiva ani buni urmăresc cu mare interes lirica feminină de azi și
pot spune că unele poeme m-au surprins și m-au încântat într-un mod
deosebit. Chiar dacă poeziile nu se încadrează în tiparele vehiculate de
critici, versurile scrise de Ioana Bocicu generează emoții și sentimente, și,
mai presus de toate, transmite ideea: Sunt femeie, am ceva de spus și sunt
acum aici!
Unele poeme arată ca niște spovedanii, nu în înțelesul că cel care se
destăinuie ar fi încălcat legile lumești și ale Domnului, sună ca o declarație
prin care ne spune clar și răspicat, după atâția ani prin care a trecut a rămas
dorul și pe zi ce trece tot mai nestăvilit „O să scriu despre ani, că sunt mulți
la număr, / Despre dor și necazuri că am multe pe umăr, / Sau despre
lacrimi, ele zinic pe față îmi curg, / Mă uit la pix, la hârtie... și din nou încep
să plâng.”.
Less
