Însă Dan Orghici aparţine unei urbe cu tradiţie
publicistică, în primul rând a lui Sebastian Bornemisa, (Cosânzeana), ceea ce poate fi şi o povară, ca memorie culturală, dar şi un psiho-stimul, i-aş spune „psiho-celule Stem”. Proza...
More
Însă Dan Orghici aparţine unei urbe cu tradiţie
publicistică, în primul rând a lui Sebastian Bornemisa, (Cosânzeana), ceea ce poate fi şi o povară, ca memorie culturală, dar şi un psiho-stimul, i-aş spune „psiho-celule Stem”. Proza scurtă, evocarea, evenimentul ce tinde a fi semnificant-semiotic, notaţia scurtă, compozită, cu o anume facilitate de a caligrafia, cât
şi o vocaţie „psaltirică”, fac dinamica atractivă la lectură; una de consum, cum se precipită, fără precedent, mai ales în provincie, una a lui terror-mentis, una a indignării moraliste juvenaliene. Niţel livrescă în stil, una a spălării creierului (catarsis), prin arderile textelor; Orghici este şi un cinic diogenian, un pamfletist, şi egal cu sine, un scrib al „hronicului” citadin, în plină bizarerie (de bazar), făcând „epopee” dindieriroriul aparent banal, cum începe un text, el este conştient – pragmatic de asta: „De mult timp omenirea şi nu numai (sigur fiind că am împrumutat acest
Less