Gabriel García Márquez
Un veac de singurătate
Premiul Nobel 1982
MULŢI ANI DUPĂ ACEEA, ÎN FAŢA plutonului de execuţie, colonelul
Aureliano Buendía avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată, când
tatăl său l-a dus să facă cunoştinţă cu gheaţa. Macondo...
More
Gabriel García Márquez
Un veac de singurătate
Premiul Nobel 1982
MULŢI ANI DUPĂ ACEEA, ÎN FAŢA plutonului de execuţie, colonelul
Aureliano Buendía avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată, când
tatăl său l-a dus să facă cunoştinţă cu gheaţa. Macondo era pe atunci un
cătun cu vreo douăzeci de case din lut şi trestie, clădite la marginea unui
râu, ale cărui ape diafane alunecau prin albia cu pietre lucioase, albe,
enorme, ca nişte ouă preistorice. Lumea era atât de recentă, încât multe
lucruri nici nu aveau încă nume iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu
degetul.
În toţi anii, în luna martie, o mică şatră de ţigani zdrenţăroşi îşi
întindeau cortul în apropierea satului şi în larma fluierelor şi tamburinelor
făcea cunoscute noile invenţii. Începură prin a aduce magnetul. Un ţigan
voinic, cu barbă stufoasă şi cu mâini de vrăbioi, care răspundea la numele
Melchiade, făcuse în public o demonstraţie grandioasă despre ceea ce
numea a opta minune a înţelepţilor alchimişti din M
Less